A trecut un an de cand Florian Pittis ne-a parasit.
Spuneam atunci ca s-a dus sa se intalneasca cu Adrian Pintea, mult prea curand disparut si el dintre noi.
Timpul a trecut, durerea s-a mai domolit dar regretul ca oameni ca el pleaca prea devreme dintre noi, a ramas.
Un gand bun si o lacrima, de aici de jos, pentru cei de sus!
Cuvintele sunt de prisos si nu as vrea sa repet ce s-a tot scris prin toate ziarele.
Pentru mine raman primele amintiri, prima impresie, bucuria pe care o aveam de fiecare data cand ii auzem vocea.
Acum, nimic nu va mai fi la fel. Odata cu el s-a dus si o particica din sufletul meu, care inca e in doliu.
Acum ii ascult vocea si ma umfla plansul si imi vine sa bat din picior si sa strig: nu vreau! Vreau sa-l mai vad, vreau sa-l mai aud, inca nu m-am saturat, mai vreau sa fie Pittis. Dar nu mai e....
Vinovatii fara vina
Toti suntem putin luati
Invocatie (Pheonix)
