Acum multi ani in urma, copil fiind, am fost selectionata de catre un antrenor sa fac atletism de performanta. Am fost incantata, imi placea mult sa alerg, faceam mereu intreceri cu baietii din fata blocului pe care ii "bateam" mereu.
Dupa aproximativ o luna, doua de antrenamente, care erau mai mult o joaca fiind la inceput, antrenorul ne anunta ca trebuie sa participam la crosul Tineretului care, cum altfel, urma sa aiba loc exact intr-o alta zi de 2 mai - Ziua Tineretului.
Emotii mari pentru ca una era joaca din sala de atletism si altceva primul meu concurs adevarat.
Vine si ziua concursului, aveam de alergat cred vreo 500 m, facem incalzire si primesc ultimele sfaturi care m-au speriat si mai tare.
Imi zice antrenorul: nu te duci la linia de start decat in ultima clipa. Te prefaci ca te incalzesti si de abia cand se striga "fiti gata" si ii vezi pe toti pregatiti de plecare de abia atunci te duci si te asezi in fata lor, ca altfel te calca astia in picioare.
Al doilea sfat a fost: cel putin 20 de metri dupa ce pornesti alergi cu coatele departate de corp si spre exterior (atletii alearga cu coatele lipite de trunchi) ca sa poti sa-i impingi pe aia care vor intra in tine.
Ei bine, nu erau suficiente emotiile primului meu concurs adevarat, au mai venit si sfaturile astea doua care m-au speriat si mai tare. Cum adica sa intre in mine? De ce sa cad?
Copil ascultator am facut asa cum mi s-a spus si tare bine a fost. In spatele meu s-au impiedicat, s-au impins, au cazut, a fost o nebunie.
Am alergat si am iesit, surprinzator si pentru mine, pe locul III in conditiile in care la crosul respectiv alergau si altii cu cativa ani mai mari decat mine.
Au urmat: surpriza mea, felicitarile colegilor, asteptarile antrenorului confirmate, ca nu degeaba ma selectase pentru acest sport; ceva, ceva vazuse el.
A doua zi numele meu aparea in ziarul local iar parintii, foarte mandrii, au decupat acea mica stire si au pus-o bine. Cred ca mai am si acum bucatica aceea de ziar ingalbenita de vreme.
De ce mi-am adus aminte de asta acum? deoarece azi e Ziua Tineretului si tot intr-o zi ca asta am castigat eu locul III la primul meu concurs de atletism.
Dupa asta au urmat antrenamentele din ce in ce mai serioase, cantonamentele, deplasarile si concursurile adevarate. Asta insa este alta poveste ..
Lucruri care ne enervează la locul de muncă
Acum 2 săptămâni
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu