A murit Nicolae Dobrin....

A murit Nicolae Dobrin. Anul 2007 se pare ca este anul mortii celebritatilor. Prea multi oameni de valoare au murit anul acesta.

Nu am sa scriu cine a fost si ce a realizat Dobrin in cariera sa de fotbalist. Au scris altii mult mai documentat decat as putea s-o fac eu si amanunte se pot citi aici si aici.

Eu scriu despre Dobrin pentru ca de fiecare data cand ii auzeam numele imi aduceam aminte de tata. Era idolul sau. Tata jucase fotbal in tinerete si fara a fi microbist inrait urmarea meciurile de fotbal. Imi aduc aminte ca il intrebam cand privea cate un meci la televizor: "tata, cu cine tii?" iar raspunsul era mereu acelasi "cu cei care joaca mai bine". Nu avea echipa favorita, ii placea doar jocul in sine si spectacolul pe care un meci bun de fotbal il poate oferi. Copil fiind, prea mica si neinteresata de fotbal, l-am intrebat: "da' tie de cine iti place cel mai mult?" iar raspunsul a fost: DOBRIN pentru ca joaca de placere, pentru ca se joaca cu mingea si cu adversarii. Am crescut, tata nu mai era printre noi, dar de cate ori auzeam numele lui Dobrin nu puteam sa nu ma gandesc la tata. L-am vazut pe Dobrin jucand si am inteles de ce-i placea tatei. Se juca pe teren, se juca cu mingea facand niste driblinguri extraordinare. Nu privea mingea, se uita in ochii adversarului si dribla. Nu mai stiu in ce meci, oricum intr-unul international, unul din adversari s-a dus sa-i ia mingea. Dobrin a ramas pe loc, cu piciorul pe minge, jucandu-se cu ea si privindu-l in ochi pe celalalt. Adversarul a stat doar cateva secunde in fata lui, dupa care dand din maini a neputinta s-a intors si a plecat fara a mai incerca sa-i ia mingea.

Stiam ca era poreclit "Gascanul" dar tarziu am aflat pentru ce. Era numit asa exact pentru ceea ce vazusem si eu si multi altii: nu se uita la minge cand juca, o simtea.

"Nu trebuia sa ma uit la balon, intrucat ma asculta si venea dupa mine. De asemenea, stiam mereu unde se aflau colegii, fara a fi nevoit sa arunc vreo privire in jur. Cred ca din aceasta cauza prietenii ma strigau Gascanul, a dezvaluit Nicolae Dobrin. "

A avut nesansa sa traiasca si sa joace in Romania comunista, intr-o tara care nu avea voie sa aiba talente si idoli. Cel mai bun fotbalist roman si poate daca ar fi avut sansa, unul dintre cei mai buni ai lumii, nu mai este.