Mishu a ramas singur....

Au fost doi. Un catel si un pisoi. Acum catelul nu mai este.A plecat in a doua noapte a Craciunului...Acum Mishu, motanul, a ramas singur pentru ca Chilli, cockerul, s-a dus in raiul cateilor.

Later edit:Sunt prea trista ca sa mai scriu ceva zilele astea..

Jingle Pets

Am auzit pisicile cantand Jingle Bells in pisiceasca. Cum nu vreau sa raman datoare cateilor, am gasit si cu ei un Jingle. In asta apare o pisicuta printre puppies!

N-am reusit sa conving animalutzele mele sa cante! Pacat, ar fi facut un duet reusit!

The Jingle Cats

Toata lumea, vrea nu vrea, asculta colinde in perioada asta. Decat sa-l ascult pe Hrusca prefer sa ascult Jingle Bells cantat de pisici. Parca e si un catel acolo? Oare voi reusi vreodata sa scot un single cu Mihu si cu Chilli? :)

Dragoste la prima vedere!

Asa se pupa si Mishu cand era mic, cu Chilli.

Mishu- motanul meu maidanez

Chilli- cockerul meu extrem de tandru si sensibil

Frigul, Grecia si animalutele mele....

Sfarsit de octombrie, ploaie multa, frig, ploaie si mai multa. Se anunta cica o iarna calda cu zapada. Adica va ninge dupa care se va topi si va fi o fleoscaiala si o mizerie pe strazi de nu vei stii cum sa mergi ca sa nu te faci ca porcul - plin de noroi.

As fi preferat o iarna calda ca in Grecia unde in decembrie niste moshulici aveau tupeu sa faca baie in mare ....



As fi preferat mult soare, o temperatura placuta si putina verdeata, tot ca in Grecia in decembrie...



In schimb chiar de acum privind pe fereastra vad un cer intunecat, frunze umede care stau sa cada din copaci, ma doare spatele de la umezeala si de la frigul din casa.

Astia mici, animalutzele mele, se adapteaza si ele la temperatura de afara.

Cica asta e cocker. Cica el are blanitza si ar trebui sa nu sufere de frig...



Asta vara, Mishu si Chilli stateau latiti pe jos si pe unde apucau de caldura. Acum au strans randurile...



..si fac ce stiu ei mai bine...dorm toata ziulica...in pat bineinteles...

Gunoiul cel de toate zilele

In fiecare zi, de doua ori pe zi ies cu cainele prin parc. Iar cockerul fericit de plimbare, viziteaza toti copacii si toate tufele. Am si punguta la mine in caz de ...sa strang dupa el. Ce-i drept n-o folosesc intotdeauna ca de obicei se intampla prin iarba departe de alee.

Dar si ce imi aud urechile cand uneori, presat de nevoi, catelul se mai usureaza si mai aproape de alei dar tot pe iarba.

Toate babele, mamicile grijulii, si restul care vegeteaza seara de seara pe banci incep comentariile: nesimtita, se caca cainele aici in parc langa noi, ia-ti cainele si du-te cu el in alta parte (adica unde?) si multe altele....

Partea proasta este ca incep bombanelile in timp ce catelul e in plin proces de usurare fara sa astepte sa vada: adun rahatul sau ba. Cand scot punguta insa au tacut subit si incep sa se uite in alta parte!!!

Normal nu se asteptau! Si atunci dupa ce am strans frumos, ma intorc si eu si ma uit la cea/cel cu gura mare. Si nu mai plec. Stau acolo si ma uit la el, sa inteleaga ca am auzit, sa inteleaga ca ar trebui sa-si ceara scuze pentru toate injuriile de dinainte. Si sa-i vezi cum numara frunzele din copaci, cauta avioane inexistente pe cer, devin dintr-o data tacuti si cuminti.

Parcul este plin de caini vagabonzi si de copii razgaiati care si-au facut teren de fotbal pe spatiul care nu mai este verde de mult, care fac curse cu bicicletele pe alei, si dupa cum am scris mai sus, cu multi pensionari/e si mamici/tatici.

Iar dimineata parcul arata asa:

Si asta inca nu-i nimic, se pare ca aseara nu prea au avut consumatie pe banci. Tone de coji de seminte, cutii de bere, suc, apa, pungi de pufuleti, pungi de chips, mucuri de tigara, hartii, reviste.....si asta in conditiile in care exista pubele de gunoi cam din 20 in 20 de metri in parc.
Si ma intreb atunci: cu ce tupeu ma apostrofeaza pe mine cu caine cu tot?

Cine-i nesimtit in cazul asta?

Cocker Spaniel & Phone

Nu-i al meu cel din video dar si al nostru ma avertizeaza cand suna telefonul sau mobilul

Enjoy!!!

Adoptia lui Mishu

Asa cum scriam acum catva timp in urma, eram intr-un impas: sa-l iau sau nu?

Intr-un impuls de moment am prins pisoiul cu doua degete, atat de slab era trupusorul lui si l-am luat in casa. Intentia era sa-l curat cat de cat de purici, sa-l hranesc si dupa aia...era cam ceata in mintea mea ce ar fi urmat. Era atat de murdar ca nici n-am indraznit sa-l lipesc de mine....

Ajunsa in apartament am inchis pisoiul in baie, sa nu ajunga cainele nostru la el, si m-am apucat sa caut carpe si o cutie mai mare in care sa-l pun. Cockerul nostru facea ca toti dracii la usa baii ca-l simtise pe animalutz si era curios tare.

Gasesc o cutie de pantofi si un capot mai vechi si intru in baie. Nici nu stiam ce sa fac...cel mic statea cuminte, cred ca ori era speriat tare ori a priceput ca-i de bine. Deschid robinetul de la chiuveta, insfac samponul anti-purici al cainelui, torn putin pe marginea chiuvetei, iau matzul de sub labute si il bag sub jetul caldut de apa. Nu zicea nimic saracu' ...

Il sapunesc putin si vaiii...o apa rosie maronie incepe sa se prelinga din trupul firav. Era atat de ciupit de purici ca toata blanita era plina de sange uscat. Pisoiul tot nimic, ud acum, avea gatul cat degetul gros de la o mana. A, am uitat sa spun, in timp ce-l clateam i-am pus cealalta mana peste ochi si urechi (asa ca la botez) si l-am bagat cu totul sub jetul de apa. Ok, am spalat pisoiul, il sterg bine, il infofolesc si-l bag in cutia de pantofi. Matzul nimic, nici macar un miaoo subtire...Ok, spalat, curat, infofolit da' unde sa-l pun?! Cockerul se invartea in jurul meu si se tot intindea sa miroasa cutia si ce-i in ea.
Si il asez cu cutie cu tot in mijlocul mesei din sufragerie! ca acolo nu avea cum sa ajunga si catzelul.

Cainele era disperat, s-a urcat pe scaun si isi intindea gatul sa vada ce-i in cutie, mie imi era frica sa nu sara pe masa, matzul ciufulit si ud se uita cu ochii lui de lapte la amandoi.

Curios cum totusi scos din gura unui alt catel nu a reactionat in nici un fel la botul imens al cockerului, care adulmeca, scheuna, se urca cu labele pe masa dar din fericire nu ajungea pana la cutie.
O sun pe fiica'mea si ii spun ce "isprava" am facut si o intreb timid...ce facem acum cu el? A umflat-o rasul si mi-a spus ca dupa ce l-am adus in casa si l-am spalat mai am inima sa-l arunc iar in strada? Si uite asa Mishu, a ramas!

Acum mai ramanea de vazut cum se va impaca cockerul cu el si el cu cainele.