Adoptia lui Mishu

Asa cum scriam acum catva timp in urma, eram intr-un impas: sa-l iau sau nu?

Intr-un impuls de moment am prins pisoiul cu doua degete, atat de slab era trupusorul lui si l-am luat in casa. Intentia era sa-l curat cat de cat de purici, sa-l hranesc si dupa aia...era cam ceata in mintea mea ce ar fi urmat. Era atat de murdar ca nici n-am indraznit sa-l lipesc de mine....

Ajunsa in apartament am inchis pisoiul in baie, sa nu ajunga cainele nostru la el, si m-am apucat sa caut carpe si o cutie mai mare in care sa-l pun. Cockerul nostru facea ca toti dracii la usa baii ca-l simtise pe animalutz si era curios tare.

Gasesc o cutie de pantofi si un capot mai vechi si intru in baie. Nici nu stiam ce sa fac...cel mic statea cuminte, cred ca ori era speriat tare ori a priceput ca-i de bine. Deschid robinetul de la chiuveta, insfac samponul anti-purici al cainelui, torn putin pe marginea chiuvetei, iau matzul de sub labute si il bag sub jetul caldut de apa. Nu zicea nimic saracu' ...

Il sapunesc putin si vaiii...o apa rosie maronie incepe sa se prelinga din trupul firav. Era atat de ciupit de purici ca toata blanita era plina de sange uscat. Pisoiul tot nimic, ud acum, avea gatul cat degetul gros de la o mana. A, am uitat sa spun, in timp ce-l clateam i-am pus cealalta mana peste ochi si urechi (asa ca la botez) si l-am bagat cu totul sub jetul de apa. Ok, am spalat pisoiul, il sterg bine, il infofolesc si-l bag in cutia de pantofi. Matzul nimic, nici macar un miaoo subtire...Ok, spalat, curat, infofolit da' unde sa-l pun?! Cockerul se invartea in jurul meu si se tot intindea sa miroasa cutia si ce-i in ea.
Si il asez cu cutie cu tot in mijlocul mesei din sufragerie! ca acolo nu avea cum sa ajunga si catzelul.

Cainele era disperat, s-a urcat pe scaun si isi intindea gatul sa vada ce-i in cutie, mie imi era frica sa nu sara pe masa, matzul ciufulit si ud se uita cu ochii lui de lapte la amandoi.

Curios cum totusi scos din gura unui alt catel nu a reactionat in nici un fel la botul imens al cockerului, care adulmeca, scheuna, se urca cu labele pe masa dar din fericire nu ajungea pana la cutie.
O sun pe fiica'mea si ii spun ce "isprava" am facut si o intreb timid...ce facem acum cu el? A umflat-o rasul si mi-a spus ca dupa ce l-am adus in casa si l-am spalat mai am inima sa-l arunc iar in strada? Si uite asa Mishu, a ramas!

Acum mai ramanea de vazut cum se va impaca cockerul cu el si el cu cainele.