In sfarsit dupa atatea zile mohorate azi a iesit soarele. A fost frumos cand a nins, a fost frumos cand copacii erau plini de zapada si totul arata ca intr-o felicitare de Craciun. Devenise insa deprimant, cel putin pentru mine, sa vad mereu un cer mohorat, crengile aplecate sub povara ninsorii de acum inghetate, patinoarul de pe strazi. Nu mai spun ca in ultimele zile a fost si o ceata cumplita. Imi place iarna la munte, in vacanta. Nu-mi place iarna in oras, nu-mi place frigul.
Dimineata cand am vazut soarele luminandu-mi ferestrele am simtit ca mi se incarca bateriile. Mai multa pofta de viata, mai multa energie si evident sentimentul ca intr-o asemenea zi pot face foarte multe lucruri.
Asta sunt, nu functionez iarna. Daca as putea as pleca ca si pasarile migratoare in fiecare toamna spre tari mai calde si cu mai mult soare. Dar pot? Aia e ca nu pot. Asa ca ma multumesc cu o zi insorita in plina iarna si sper sa am parte de cat mai multe pana la venirea primaverii.
Si sper sa nu mai ninga si sa nu mai fie atat de frig...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu