joi, 27 martie 2008

La portita scarii de bloc...



Iar au inceput. Ca si anul trecut. Cum s-a incalzit putin vremea si a iesit soarele, s-a dat liber la barfa.

Dimineata iese tanti de la parter sa vada care e situatia in fata blocului. Cu o voce puternica si sanatoasa o striga pe femeia care ne face curat in bloc si care de fiecare data se afla destul de departe de cea care o striga.
Tanti responsabila cu curatenia ii raspunde: zbierand la randul ei. Dupa cinci minute de replici purtate de la o "portita" a blocului la alta, reusesc sa se intalneasca chiar sub ferestrele mele.

Nu stau la parter, stau la etaj. Nu am geamul deschis dar aud fiecare cuvintel.
Mai coboara o tanti. Sunt trei acum. Se dezbat probleme importante cu voce puternica si clara.
Probleme despre intretinere: "cum unii platesc atat de putin la trei camere si eu la doua atat de mult? sigur fac ceva la repartitoarele lor"; probleme de curatenie: "aia, am vazut-o eu, fiica'sa arunca tigarile pe fereastra ca are servitori sa curete in fiecare zi dupa ea"; probleme generale: gradina ta, gradina mea, eu fac curat, ala nu face, pe aia de la doi nu-i intereseaza etc...

Eh si daca peste zi tu, locatarul caruia nu-i pasa de ce fac ceilalti, care isi vede de treaba lui si nu are nici timp nici chef de barfa, ai ghinionul sa treci printre cerberii de la intrare esti inevitabil interpelat:
"unde te duci?", "de unde vii?","ce ai cumparat?"..."ce ai in punga aia in care duci gunoiul? nu cumva darami ceva prin casa si noi nu stim?" ...ei da, ce ai in punga de gunoi, asta a fost intrebarea uneia dintre tanti.

In punga respectiva era nisipul utilizat constiincios de pisoiul meu. Tanti a crezut ca fac reparatii in casa. O alta tanti a crezut ca am fasole in punga. Era doar nisip cu mirosuri de motan. Nu le-am dat explicatii...altfel nu ar mai fi avut ce barfi, puteam eu sa le lipsesc de placerea asta?

Asta se petrece zilnic de cand a venit primavara. Se aduna la "portita" scarii de bloc si facand cu schimbul intre ele stau pana la pranz.

Si ne mai miram ca romanii sunt avizi de barfe si scandaluri, ca citesc pe nerasuflate toate porcariile scrise de tabloide.
Suntem o tara de paparazzi, care daca nu au material de comentat inventeaza. O tara in care vecina cu care nu impartasesti decat un buna ziua civilizat si doar atat nu se sfieste sa te opreasca si sa te intrebe daca intradevar ai facut nunta.
Ca ea asa a auzit. Nu precizeaza sursa insa, o protejeaza, deh deontologie de cartier.

Iar eu vreau sa fiu lasata in pace. Sunt o persoana mult prea politicoasa si cu bun simt si ma costa mult asta. Dar cred ca genetic imi lipseste acel ceva care ma deosebeste de restul.

Acel ceva care este nascut din frustrare, invidie, curiozitate bolnavicioasa si mitomanie.

2 comentarii:

  1. Citind, m-am dus cu gandul la babele de la mama de la bloc.Ele sunt babe din totdeauna.Sunt babe de cand era mama la liceu.Ele nu mor niciodata.Si cand mor atunci auzi ca au murit de curiozitate.Doamne fereste nu am nimic cu ele...Dar vorba ta, sa ne lase in pace!De ce te-ai mutat la Bucuresti?Cu cine esti?Ai facut copil?Astea sunt doar cateva intrebari cu care ma tortureaza ori de cate ori ma duc acasa, sa imi vizitez parintii...Si eu nu vreau decat ...sa ma lase in pace...

    RăspundețiȘtergere
  2. Oricum ai face nu-i bine. Daca te oferi sa le ajuti cu ceva, nu scapi pana nu le spui ce ai facut in ultimele 3 luni. Daca le ignori, esti infumurata..dar zbieretele astea in fiecare dimineata au ajuns sa ma calce pe nervi.

    RăspundețiȘtergere

 
Related Posts with Thumbnails